Auditul energetic reprezintă inspectarea, studiul și analiza întreprinderilor, clădirilor și altor obiecte în vederea evaluării aspectelor de activitate ce sunt legate de consum de combustibil, purtători de energie, energie sub diferite forme. În general, scopul auditului energetic este evaluarea performanței energetice a proceselor, activităților, etc., identificarea surselor de pierderi și/sau consum nerațional de energie, stabilirea potențialului de raționalizare (eficientizare) a consumului de energie și/sau utilizare a energiei din surse regenerabile, identificarea măsurilor necesare pentru aceasta, evaluarea tehnico-economică a măsurilor identificate.
Auditul energetic poate fi de o complexitate și detaliere diferită, în dependență de specificul obiectului auditat precum și agrementelor inițiale și pe parcurs.
Randamentul este măsura performanței unei activități și indică cît de bine intrările (fie materiale, fie energetice, efortului depus) sunt transformate în ieșiri utile. Cu alte cuvinte, randamentul reprezintă cota parte a intrării care a fost transformată în rezultatul dorit. Mai specific, în cazul randamentului proceselor energetice, spre exemplu în cazul unui cazan de abur pe gaze naturale, un randament de 80% indică faptul că 80% din energia combustibilului utilizat de către cazan este transformată în căldură utilă care se conține în aburul produs, pe cînd 20% sunt pierderi (prin pereții cazanlui, cu gazele de ardere evacuate prin coșul de fum ș.a.).
Energia utilă reprezintă cantitatea de energie livrată consumatorului final (proces tehnologic, clădire, etc.), pe cănd energia finală reprezintă cantitatea de energie necesară pentru a acoperi consumul de energie utilă (cu alte cuvinte, energia utilă divizată la randamentul sistemului de conversie a energiei).
Energia primară este o formă de energie regăsită în natură, care nu a fost supusă la nici o manipulare/conversie sau transformare umană. Aceasta se conține în combustibil sub formă naturală sau în alte forme. Ulterior aceasta este transformată în cadrul proceselor de conversie într-o formă utilizabilă de către societate (combustibil rafinat, energie electrică, termică, ș.a.). Recalculul unei forme de energie utilizabilă în societate în unități de energie primară este efectuată cu ajutorul aplicării (multiplicării la) factorul respectiv de energie primară.
Factorul de energie primară reprezintă multiplul utilizat pentru exprimarea formelor de energie utilizabilă (combustibil sub formă deja utilizabilă, energie electrică, ș.a.). Spre exemplu, factorul de energie primară de 1.2 pentru 1 unitate de gaz natural pe care-l consumăm nemijlocit, fiindu-ne furnizat spre consum, indică faptul că pentru această unitate au fost utilizate 1.2 unități de gaz natural sub formă naturală (înainte de rafinare, pierderi de transportare și distribuție, etc.).
Un factor de 3.8 pentru energie electrică indică faptul că pentru 1 unitate de energie electrică pe care o consumăm nemijlocit, au fost consumate 3.8 unități de energie pînă la urmă sub formă naturală (spre exemplu gaz natural din natură, extras, rafinat, transportat, ars la centrală, tranformat în energia aburului, apoi în energie mecanică în turbină, care antrenează generatorul, respectiv se generează energie electrică și care, în final este transportată și distribuită consumatorului, fiecare etapă înregistrînd respectivele pierderi).
Prin urmare, acest factor aduce la cel mai jos nivel, la un așa numit numitor comun, diferite forme de energie utilizate în societate, pentru o comparație clară.
În urma diferitor procese energetice se elimină gaze cu efect de seră. Chiar și în cazul cînd se consumă o formă de energie (sau materie) care nu presupune procesul de ardere nemijlocit în timpul consumului, acest consum este cauza eliminării acestor gaze (de exemplu: 1-consumul de energie electrică presupune eliminarea gazelor cu efect de seră la centrala unde a fost produsă această energie sau 2-utilizarea unor materii care provoacă eliminarea metanului, etc.). Deoarece diferite gaze cu efect de seră provoacă diferite intensități ale acestui fenomen, pentru comparabilitate, efectul acestora este exprimat (adus la un numitor comun) în efectul bioxidului de carbon (care nu are cel mai mare efect de seră, dar are cea mai mare pondere în natură).
Factorul de emisii CO2 are același rol ca și cel de energie primară, doar că acesta indică ce cantitate de emisii echivalente CO2 au avut loc pentru producerea și furnizarea unității de energie/combustibil utilizat nemijlocit la locul de consum (de exemplu 0.6 kgCO2 pentru 1 kWh energie electrică furnizat la consumator).
Acest sistem presupune recuperarea unei părți a căldurii aerului evacuat din încăpere/clădire și transmiterea acesteia aerului proaspăt luat din mediul exterior (fie prin suprafețe de schimb de căldură, pe de o parte a căreia este evacuat aerul uzat, iar pe de altă parte aerul proaspăt, fie regenerativ, cu pompe de căldură, etc.). Astfel, o parte a căldurii aerului evacuat nu este pierdută, respectiv, micșorîndu-se consumul de energie necesar încălzirii aerului proaspăt. Același lucru se referă și la sezonul cald, cînd aerul evacuat din încăpere este utilizat pentru a răci parțial aerul proaspăt cald de afară.
Lămpile LED reprezintă lămpi pe bază de diode luminiscente. Acestea sunt caracterizate printr-o eficacitate luminiscentă (lumen/watt) ridicată, longevitate și cost redus de exploatare, dar o investiție inițială necesară mai ridicată. Acestea sunt o alternativă cu mult mai eficientă din punct de vedere energetic și economic a multor tipuri de lămpi utilizate pe larg în prezent.
Covertorul de frecvență este un dispozitiv ce reglează frecvența și momentul de rotație a unui motor electric, reglînd frecvența și tensiunea curentului electric la intrare. Astfel, funcționarea (încărcarea) motorului este ajustată la necesitățile (încărcarea) procesului, astfel fiind redus consumul de energie electrică (deseori semnificativ!).
Co-generarea și tri-generarea reprezintă producerea concomitentă a două, respectiv trei forme de energie în cadrul aceleași instalații/complex/centrale. Spre exemplu, co-generarea energiei electrice și căldurii cu ajutorul unui motor cu ardere internă (consumînd combustibil, motorul produce energie mecanică, ce antrenează generatorul electric, iar uleiul de răcire și gazele de eșapament sunt utilizate pentru a produce apă caldă). Sau tri-generarea energiei electrice, căldurii și frigului (în acest caz, la instalația menționată mai sus se adaugă, de exemplu, o mașină frigorifică cu absorbție, care utilizînd o parte a căldurii, produce frig).
O măsură de management energetic este o acțiune, fie organizatorică, fie de instruire, sau de schimbare a obiceiurilor/culturii de utilizare și consum, etc., în vederea raționalizării și, deci, reducerii consumului de energie într-o întrerpindere, clădire, ș.a. Un sistem de management energetic reprezintă o abordare mai de amploare și reprezintă un complex (set) de astfel de măsuri cu o structură și abordare mai sistemică și poate să includă deasemenea și măsuri de monitorizare, verificare și control.
O sursă regenerabilă de energie este o resursă naturală care se regenerează în urma proceselor naturale permanente în așa fel că este capabilă să depășească (sau să țină pasul cu) rata de utilizare, într-un timp finit și comparabil cu scara de timp umană. Exemplu de astfel de surse sunt radiația solară, vîntul, cursul apelor, biomasa, căldura pămîntului, ș.a.
Avantajul principal al utilizării energie din aceste surse este faptul că acestea sunt practic inepuizabile (la scara umană), iar impactul asupra mediului, de regulă, este minim.
Pompa de căldură este o instalație destinată pentru a prelua (”pompa”) căldura de la o sursă cu potențial (temperatură) redus (de exemplu din sol), ridicarea potențialului (temperaturii) și transmiterea acestei călduri spre un consumator (de exemplu încăpere). Deoarece acest proces nu este unul natural (dat fiind faptul că în mod natural căldura se transmite de la un corp cu temperatură mai mare spre una cu temperatură mai mică, și nu invers), pentru funcționarea pompei de căldură este necesar un aport de energie din exterior (energie electrică, mecanică, alte).
Indicatorul de performanță de bază al pompei de căldură îl reprezintă coeficientul de performanță (COP), care indică cîte unități de căldură ”pompează” pompa de căldură de la sursă la 1 unitate de energie consumată (de exemplu, COP 4 indică faptul că pompa extrage 4 unități de căldură de la sursă, consumînd adițional 1 unitate de energie). Cu toate că pompele de căldură, de regulă, necesită o investiție inițială mai mare, la anumite nivele ale COP-ului (în dependență de situația reală și obiectul analizat) acestea devin o alternativă mai eficientă și duc la un cost mai redus pentru încălzire în comparație cu sursele tradiționale (cazane pe gaz natural, încălzitoare, etc.).
Un sistem de colectoare solare termice este un dispozitiv destinat captării radiației solare și transformării acesteia în căldură, pentru producerea apei calde. Se disting diferite tipuri de colectoare solare termice, cum ar fi cele plate, cu tuburi vidate, ș.a., cu diferite avantaje și dezavantaje și posibilități de utilizare.
Un sistem fotovoltaic (PV) este un sistem la baza căruia stau panouri fotovoltaice, cu ajutorul cărora radiația solară este captată și tranformată în energie electrică în urma efectului fotoelectric. Se disting sisteme fotovoltaice cu mai multe tipuri de panouri (module) PV (mono- și policristaline, amorfe, etc.), diferite configurații și componente auxiliare, fiecare cu avantajele și dezavantajele sale, precum și diferit grad de potrivire la situația/locația vizată.
Deși necesită o investiție semnificativă, deseori (după caz, în urma studiilor minuțioase) costul energiei electrice produse pe perioada de viață a sistemelor PV este semnificativ mai redus decît cel al energiei electrice din rețea.
O turbină eoliană reprezintă un dispozitiv pentru transformarea energiei cinetice a mișcării aerului (deci a vîntului) în energie electrică, în urma rotirii paletelor turbinei de către vănt și, respectiv, antrenarea generatorului de energie electrică.
Prin urmare, turbina eoliană reprezintă de fapt o ”moară de vînt”, evident mult mai sofisticată, cu sisteme de siguranță și control, precum și un randament mult mai înalt de transformare a energiei văntului în energie mecanică (respectiv electrică).
Biogazul este un combustibil bio, rezultat în urma descompunerii materiei organice. Acesta reprezintă un ameste de diferite gaze eliminat în urma procesului de descompunere în absența aerului a (dar nu limitat la) deșeurilor agricole, bălegarului, apelor reziduale, deșeurilor menajere. Biogazul este considerat ca o resursă obținută din surse regenerabile.
Obținerea în urma tocării și presării în forme anumite a biomasei (crengi, lemn, rumeguș de lemn, coji de nucă, floarea soarelui, ș.a.), pentru utilizarea ulterioară în calitate de combustibil. Procesul de producere a acestora poate fi de diferită complexitate, cu etape intermediare adiționale (sortare inițială a materiei prime, uscarea peletelor/brichetelor obținute, etc.).
Peletele prezintă o formă cilindrică cu un diametru de cca 5-8 mm și o lungime de 40-50 mm. Brichetele reprezintă tot o formă cilindrică, de regulă cu muchii, cu un diametru de cca 50-60 mm și o lungime de 200-250 mm. Valorile indicate sunt orientative.